Pisica de apartament

- Xena, hei Xena, se auzi un strigat din sufragerie.

Ce nume idiot. Toate celelalte au nume normale precum Mish, Sonny, Petty, Tom, Betty, Tessy, Kitty numai mie s-a gandit copilul asta sa-mi puna un astfel de nume. Nu stiu ce a crezut despre mine sau ce ar fi vrut sa fiu dar nu-s decat o biata pisica, care ar fi vrut macar un nume normal, daca o familie normala nu s-a putut.

- Pisi, pisi, pisi… se auzi iar.

Era stapana, care de cate ori statea singrua pe canapea devenea, nu stiu din ce motive apatica. Era momentul in care ma striga iar eu trebuia de fiecare data sa ma duc si sa ma sui la ea in brate. Stiam ca daca fac asta o sa primesc ceva bun de mancare asa ca ma straduiam de fiecare data sa nu intarzii. Ma tragea de blanita si mi-o ciufulea ore in sir. De cele mai multe ori, dupa un astfel de tratament, trebuia sa ma spal cu grija si sa-mi aranjez la loc parul ca aratam de parca as fi bagat codita in priza.

Venea apoi copila de la scoala si ma lua la alergat prin intreaga locuinta. Nu mai stiam in ce parte sa fug. Avea un ghemotoc de blana pe care mi-l tara prin fata ochilor pentru ca eu sa dau cu labuta si sa-l alerg de mama focului. Parca eu as fi fost proasta si nu m-as fi prins ca ala nu e un soarece adevarat. Daca ar fi fost unul, stapana nu m-ar fi lasat in ruptul capului sa il prind, pe motiv ca ma murdaresc pe labe. Am eu memorie scurta insa o tar’ de logica tot mi-a dat mama cand m-a facut.

De fiecare data ma intrebam daca ceea ca aveam sa primesc merita intr-adevar toate eforturile astea.

Cand se lasa seara, exact dupa ce mancasem si-mi faceam siesta se auzea o cheie in usa. Era sotul stapanei. O nebunie de om, dar asta as vrea sa ramana intre noi. Venea in fiecare seara cu o falca in cer si cu una in pamant acasa. Nu schita nici macar un zambet (asta pana cand ma vedea). Tot timpul avea impresia ca daca merge la munca si aduce bani are dreptul sa ma deranjeze din siesta pentru a ma jughini. Parca eram o marioneta. Ce eu nu munceam? Stateam toata ziua de fundul stapanei si aveam grija mai mult eu de ea decat ea de mine. Credea ca-i usor? Sa stea el acasa de fundul cotoroantei sa vada cum e!

- Pisiiiiiii! Vino aici! Haide, haide! Stii ce mult te iubeste mama!

Astazi am hotarat sa nu ma duc. Am sa ma umplu de nesimtire si n-am sa ma misc de aici. M-am asezat pe pervazul geamului, am pus boticul pe labe si privesc cum ploua. Pe drum vad fete cunoscute, persoane pe care am avut pentru cateva momente impresia ca le cunosc. A fost doar o impresie.

Incep sa-l simt prin vene pe Bacovia. Cred ca am o depresie. Da…cu siguranta. E cu premeditare insa. Nu-i a mea. Eu doar m-am saturat sa-i vad ascunzandu-se dupa perdeaua asta murdara si eschivandu-se de lume.

Sub motivatia unei prefacute lipse de buna dispozitie si a energiilor disparute din Univers astazi nu fac nimic. Am hotarat!