Dintotdeauna cuvântul “femeie” a posedat tot felul de atribute cu caracter fizic dar mai ales spiritual. E drept că la o analiza minuţioasă a femeii acestui secol foarte multe dintre calităţile din trecut nu se mai regăsesc.
De ce? Pentru simplul fapt ca evoluţionismul a împins fiinţa către acţiuni de natură preponderent raţională. Se spune că nevoia te învaţa. Iată confirmarea!
Daca ea, femeia, ar fi un joc de puzzle, cu toţii am şti exact unde să-i aşezam capul şi unde mintea, că pieptul, mai mare sau mai mic, ar trebui să se afle cam la două treimi de bază şi numai una de vârf, că jumătatea inferioara a corpului este alcatuită din picioare, că majoritatea parului stă pe cap şi nu în cap, etc. Curând am ajuns la capătul jocului! Imaginea e aproape completă. I-ar trebui ceva vitruţi dar n-am găsit nici o piesă care să se asemene cu ceea ce ne trebuie nouă.
Unde este bunătatea femei, iertarea; unde este căldura pe care să o emane prin toţi porii? Lumea nu mai are nevoie de tandreţe, mângaiere, alinare sau alintare?
Efectul Rexona devine din ce în ce mai diversificat si răspândit. Asistam la un fenomen abrupt de desensibilizare urmat în mod evident de incapacitatea de a lăsa dâre în urmă prin timp şi printre oameni. Şi culmea este că totodată observăm o sensibilizare direct proporţională în rândul barbaţilor, sub permanenta ameninţare a eşecului.
Ce se intamplă cu lumea?
Valorile ce guvernează astăzi planeta sunt mult diferite faţă de cele de acum 20 de ani. Se trece treptat la o societate axată pe consum şi de aici o depărtare cât mai mare de spiritual. Lumea începe sa se creioneze într-un plan material, în care se înfundă şi se pierd personalităţi. Nu mai există dreptul la simtire. Fumosul capătă paloarea omului transpirat de viaţă, cu pupile dilatate şi cu inimă bolnavicioasă. Marile caractere nu au nici o şansă de reuşită, uneori nici macar de supravietuire. De fapt… cine spune ca sunt caractere sau ca sunt mari?
Se ştie că în spatele fiecarui bărbat puternic se află o femeie (cel puţin). O femeie condamnată să se dezbrace de feminitate, blândeţe, iertare şi mângâiere. O statuie perfectă ce întruchipează falsa putere prin intermediul măştii colorate din faţa reflectoarelor. Un bibelou aşezat pe scaunul din dreapta al maşinii cu tapiţerie din piele, pilot automat şi dotări ulterioare, pe şervetelul de fiţe al ceştii de cafea sau asezat culcat noaptea pe perna din baie, învelit cu jeturi amestecate de aer şi apă.
Azi nu o mai impresionezi cu un vers, o carte, o floare sau o melodie. O priveşti în ochi şi-i povesteşti cât de mare este dragostea ta, îi spui că vei fi mereu acolo pentru ea, vorbeşti încrezator de suflete pereche. A cui pereche?
Desenezi pentru ea Universul în culorile ierbii şi florilor. Îi arăţi miracolul vieţii dintre ramurile cireşilor înfloriti primavara sau descompunerea aurie a frunzelor toamna. O ajuţi sa-şi scoată pantofii pentru a putea alerga desculţi prin ploaie. Îi atingi talpa moale şi-o presezi peste sufletul tău sarutandu-I apăsat degetele.
- Ploaia o să-mi strice părul şi o să-mi curgă machiajul. Hai repede la maşina!
(ce bine ca nu ai maşina)
Nici dacă o aşezi pe malul mării, într-o noapte senină şi-i vorbeşti despre planete, lună şi stele în timp ce îi presari firişoare de nisip în barcuţele bine ancorate în umeri de la baza gâtului nu ai prea mult success.
- Nu întelegi? Astăzi nu o interesează dragostea ta! Poate maine…
De ce? Pentru simplul fapt ca evoluţionismul a împins fiinţa către acţiuni de natură preponderent raţională. Se spune că nevoia te învaţa. Iată confirmarea!
Daca ea, femeia, ar fi un joc de puzzle, cu toţii am şti exact unde să-i aşezam capul şi unde mintea, că pieptul, mai mare sau mai mic, ar trebui să se afle cam la două treimi de bază şi numai una de vârf, că jumătatea inferioara a corpului este alcatuită din picioare, că majoritatea parului stă pe cap şi nu în cap, etc. Curând am ajuns la capătul jocului! Imaginea e aproape completă. I-ar trebui ceva vitruţi dar n-am găsit nici o piesă care să se asemene cu ceea ce ne trebuie nouă.
Unde este bunătatea femei, iertarea; unde este căldura pe care să o emane prin toţi porii? Lumea nu mai are nevoie de tandreţe, mângaiere, alinare sau alintare?
Efectul Rexona devine din ce în ce mai diversificat si răspândit. Asistam la un fenomen abrupt de desensibilizare urmat în mod evident de incapacitatea de a lăsa dâre în urmă prin timp şi printre oameni. Şi culmea este că totodată observăm o sensibilizare direct proporţională în rândul barbaţilor, sub permanenta ameninţare a eşecului.
Ce se intamplă cu lumea?
Valorile ce guvernează astăzi planeta sunt mult diferite faţă de cele de acum 20 de ani. Se trece treptat la o societate axată pe consum şi de aici o depărtare cât mai mare de spiritual. Lumea începe sa se creioneze într-un plan material, în care se înfundă şi se pierd personalităţi. Nu mai există dreptul la simtire. Fumosul capătă paloarea omului transpirat de viaţă, cu pupile dilatate şi cu inimă bolnavicioasă. Marile caractere nu au nici o şansă de reuşită, uneori nici macar de supravietuire. De fapt… cine spune ca sunt caractere sau ca sunt mari?
Se ştie că în spatele fiecarui bărbat puternic se află o femeie (cel puţin). O femeie condamnată să se dezbrace de feminitate, blândeţe, iertare şi mângâiere. O statuie perfectă ce întruchipează falsa putere prin intermediul măştii colorate din faţa reflectoarelor. Un bibelou aşezat pe scaunul din dreapta al maşinii cu tapiţerie din piele, pilot automat şi dotări ulterioare, pe şervetelul de fiţe al ceştii de cafea sau asezat culcat noaptea pe perna din baie, învelit cu jeturi amestecate de aer şi apă.
Azi nu o mai impresionezi cu un vers, o carte, o floare sau o melodie. O priveşti în ochi şi-i povesteşti cât de mare este dragostea ta, îi spui că vei fi mereu acolo pentru ea, vorbeşti încrezator de suflete pereche. A cui pereche?
Desenezi pentru ea Universul în culorile ierbii şi florilor. Îi arăţi miracolul vieţii dintre ramurile cireşilor înfloriti primavara sau descompunerea aurie a frunzelor toamna. O ajuţi sa-şi scoată pantofii pentru a putea alerga desculţi prin ploaie. Îi atingi talpa moale şi-o presezi peste sufletul tău sarutandu-I apăsat degetele.
- Ploaia o să-mi strice părul şi o să-mi curgă machiajul. Hai repede la maşina!
(ce bine ca nu ai maşina)
Nici dacă o aşezi pe malul mării, într-o noapte senină şi-i vorbeşti despre planete, lună şi stele în timp ce îi presari firişoare de nisip în barcuţele bine ancorate în umeri de la baza gâtului nu ai prea mult success.
- Nu întelegi? Astăzi nu o interesează dragostea ta! Poate maine…
