Am fost aseara la o plimbare asortata cu o fotografie, ceva prietenie si multa buna dispozitie. Parcul, unul foarte drag mie de altfel, se gatise de petrecere. Bradul era impodobit, bucatele erau pregatite si mirosea a vin fiert. Int-un loc ferit bine de ochii curiosi ai vizitatorilor, Maria nastea pruncul in staul, insotita de cateva animale si cei trei magi. Prin desisurile acoperite de zapada, sania Mosului, trasa de cei patru reni, isi facea loc. Pe Mos Craciun insa nu l-am vazut. Cred ca nu am fost prea cuminte anul acesta.
Povestea de aseara m-a facut sa ma gandesc la familie, la persoanele dragi pe care le doresc alaturi de sarbatori, la cele care obisnuiau sa faca sa-mi para real an de an mitul lui Mos Craciun, dar in egala masura m-a facut sa ma gandesc la Fetita cu chibrituri, a lui Andersen. Am citit-o cand aveam vre-o 8 ani si pentru prima oara in viata mea m-am simtit norocoasa si usor vinovata de a fi asa. Eu aveam totul. Nimic nu-mi spulberase visele, raul nu patrunsese in lumea mea, nimic nu reusise sa destabilizeze macar o clipa centrul de greutate al universului meu de copil. Nimic pana la povestea asta.
Au urmat apoi multe alte povesti iar pe masura ce am crescut lucrurile s-au complicat. Ceea ce n-am sa uit insa niciodata este ca, in timp ce eu pregatesc casa si bradul de sarbatoare, in timp ce copilul intarziat din mine inca il mai asteapta pe Mos Craciun, o fetita sta ghemuita langa un zid si cauta cu disperare chibritul.
Povestea de aseara m-a facut sa ma gandesc la familie, la persoanele dragi pe care le doresc alaturi de sarbatori, la cele care obisnuiau sa faca sa-mi para real an de an mitul lui Mos Craciun, dar in egala masura m-a facut sa ma gandesc la Fetita cu chibrituri, a lui Andersen. Am citit-o cand aveam vre-o 8 ani si pentru prima oara in viata mea m-am simtit norocoasa si usor vinovata de a fi asa. Eu aveam totul. Nimic nu-mi spulberase visele, raul nu patrunsese in lumea mea, nimic nu reusise sa destabilizeze macar o clipa centrul de greutate al universului meu de copil. Nimic pana la povestea asta.
Au urmat apoi multe alte povesti iar pe masura ce am crescut lucrurile s-au complicat. Ceea ce n-am sa uit insa niciodata este ca, in timp ce eu pregatesc casa si bradul de sarbatoare, in timp ce copilul intarziat din mine inca il mai asteapta pe Mos Craciun, o fetita sta ghemuita langa un zid si cauta cu disperare chibritul.
No comments:
Post a Comment