Thursday, September 17, 2009

Piesa de puzzle


In ultima vreme vad tot mai putine zambete pe unde merg.

In metrou lumea este agitata, abia asteapta sa se intample ceva ca sa poata lua atitudine. La serviciu fiecare isi face treaba cu capul cat mai intens aplatizat pentru a incapea in monitorul din fata lui . Cand vine sfarsitul programului se ridica si pleaca. Pe drumul de intoarcere vad tot mai multe figuri crispate, obosite, nefericite. Telefoane suna, oamenii tipa ....

Pana acum stiam ca lipseste ceva insa nu-mi dadeam seama foarte bine ce anume.

Aseara, venind spre casa am vazut o batrana mergand cu ajutorul unui cadru ortopedic. Pe fata ei nu se schita aproape nimic. Primul meu gand a fost o vorba pe care cred ca am auzit-o prima oara la mama: "batranete... haine grele".

La cativa metri un copil se incapatana sa nu-si asculte mama, care devenise din ce in ce mai nelinistita. Batrana ridica privirea catre copil si zambi. Apoi rase in sinea ei. Radea ea si cu ea.

A fost atat de frumos...Nu pot descrie in cuvinte cum m-am simtit, insa acum stiu sigur ca asta ne lipseste.

Oare chiar am uitat sa zambim?

No comments:

Post a Comment