Anotimpuri vin si trec

E 31 August si nu stiu cand a trecut timpul. Mai alaltaieri ningea cu fulgi mari peste noi, ieri ne scaldam in razele soarelui in drum spre birou, iar azi... azi toamna incearca sa-si faca loc peste timp.
Cerul e mohorat parca i s-ar fi innecat toate corabiile iar vantul sufla cu putere in incercarea de a alunga prin orice mijloace vara. Sufletele ni se zgribulesc de frig.

Frunzele se ingalbenesc si in curand vor incepe sa cada. Sa nu ratam ocazia de a ne plimba pe covorul moale, colorat de la galben auriu la roscat si chiar rosiatic!
E anotimpul in care macar pentru o vreme nu vom mai vedea asfaltul in fata ochilor si nu o sa-l mai simtim in talpa piciorului. Ce bine!

Deja se pregateste culesul viilor. Oamenii se aduna gramada si isi fac programul pentru perioada ce urmeaza. Se discuta pe banca de la poarta cand, unde, cine ajuta pe cine, cat are fiecare, cate zile sunt necesare. Apoi se cumpara toate materialele de trebuinta si cand vine ziua de cules zarva se asterne peste deal si-n sat. E o zarva organizata.
Se zdrobesc strugurii, se face vinul, apoi tuica, se trag in butoaie si se baga la beci (sau crama, in functie de puterile fiecaruia) .

Zarva ia sfarsit si linitea se asterne peste sat. Ulitele raman pustii iar soarele se scoboara din ce in ce mai devreme dintre astri pentru a lasa locul lunii. Mai ramai...te rog mai stai numai putin!

Copacii raman goi, lipsiti de putere in fata lui Dumnezeu. Cerul incepe sa planga din ce in ce mai des. Cred ca incearca din rasputeri sa ne spele de rele. Nu am sa-mi iau umbrela la mine in cazul asta, nu de alta dar vreau sa ma asigur ca apa are sa ajunga pana in suflet.

Ce putin a ramas pana maine!