A murit un copac

Se trezi intr-un zgomot infernal. Se ridica din pat si privi pe geam. Mai multi barbati incercau sa doboare copacul. Era copacul copilariei ei, sub care se ascundea de mama cand o chema acasa, la care fugea de fiecare data cand era certata, care o mangaia cu ramurile lui in fiecare vara cand era cald afara, cel care ii spunea buna dimineata.

Acest copac ascundea sub scoarta lui povestea atator generatii. Atatea vise de copii, atatea sperante, iubiri furate, tristeti, toate se ascundeau sub copacul acesta.

Poate stia prea multe, se gandi, si din acest motiv oamenii astia il taie. Vor sa-l omoare ca sa nu mai poata sufla o vorba despre secretele pe care ei le ascund.

Privea inmarmurita copacul cum se agatase cu ramurile de poalele cerului incercand sa ramana in picioare. Vedea toti acei oameni cum trageau de el cu forta si ura, ca si cand ar fi fost cel mai mare dusman al lor.
Copacul cazu.

A alergat repede si a luat copacul in brate.
- O sa fie bine, iti promit !
Crengile ii mangaiau crestetul capului.
- Da. Pentru mine o sa fie bine.
Siroaie de lacrimi ii curgeau pe obraz.
- De ce l-ati omorat, ce v-a facut?
- Crescuse prea inalt!

Intr-adevar… Era prea aproape de cer.