Unde se desfasoara o actiune importanta

… poate însemna fie arta, fie clădirea în care se desfăşoară spectacole de teatru.
În sens figurat, teatrul reprezintă un loc în care se desfăşoară o acţiune importantă.

Asa incepe descrierea facuta pe Wikipedia pentru ceea ce se numeste teatru.

Asadar orice loc sau actiune importanta se numeste teatru. Deci sa vedem, cam care ar fi cateva locuri din viata noastra de zi cu zi unde se petrec lucruri importante:

- parlament – aici o multitudine de marionete isi fac numarul in fiecare zi pentru placerea si intru increderea populatiei.

- presa – aici deja e circ cred.

- televiziune – dand in fiecare seara de pe un canal pe altul vad o multime de lucruri fara de care nu putem trai, de la manele si manelisti care nu cunosc numele presedintelui tarii, pana la telenovele din care poti cu usurinta sa inveti cum trebuie sa te porti in societate si filme de duzina in care violenta e in floare, caci cine stie cand te supara cineva si ai nevoie.

- in mijloacele de transport in comun, unde lumea se cearta ca la piata pentru o atingere neatenta, sau personale, unde incepatorului din fata i s-a oprit motorul chiar cand culoarea semaforului era verde; asa ceva nu se face, ce fel de incepator este el…merita o bataie buna.

- la seviciu – observati cum colega noastra nu se imbraca in haine Versace si nici nu se duce la hair stilist; ba mai mult, cand pleaca acasa citeste. Asta e lipsa de respect.

- la terasa (in Cismigiu sau oriunde altundeva) – cand, dupa jumatate de ora de stat la masa, esti anuntat ca trebuie sa-ti consumi mai repede bautura pentru ca masa e rezervata cam asa in 15-20 de minute de clienti importanti.

- acasa, caci deh…diferentele dintre generatii, cultura si financiare isi spun cuvantul.

In concluzie cam peste tot in jurul nostru este teatru. Uneori luam parte la piesa, alteori privim stersi scenele ce se deruleaza inaintea ochilor nostri.

Ce bine ca inca mai exista cladiri pe a caror sigla scrie specific „Teatrul ….”. Aici intri mai mult sau mai putin entuziast de ce are sa se intample. Se inchid usile, se stinge lumina, bate gongul si incepe. Niste oameni imbracati, sau aproape dezbracati, dupa cum situatia o cere, interpreteaza roluri care ne fac sa radem si uneori, sau doar pe unii dintre noi, sa plangem. E un joc de-a rasu-plansu’. Ne distram, ne simtim bine, admiram costume, machiaje, voci, aplaudam. Nu ne dam seama ca unele personaje ne seamna; parca am fi noi. Unele dintre situatii ni s-au intamplat deja, altele urmeaza sa ni se intample, iar peste altele am trecut pur si simplu cu vederea. Dupa o ora si jumatate sau doua, piesa-i gata. Actorii vin pe scena tinandu-se prieteneste de mana. Publicul aplauda.

Nici nu stiti ce minune s-a intamplat. Priviti atent in ochii lor, in ochii umezi ai actorilor.

Se aprinde lumina, se deschid usile. Suntem eliberati! Putem iesi din nou in lume!

Va multumim pentru parfumul de esente tari imprastiat in intreaga sala, pentru ochelarii invizibili pe care ni i-ati pus pe nas pentru ca ati constatat ca nu vedem lumea foarte clar, pentru lectia de viata oferita.

Va multumim domnilor actori!

Ne vedem la toamna!